pâclă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură.
2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦
Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc.
3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros).
4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din
sl. pĩclŭ.