paciuli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PACIÚLI s. f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (
Pagostemon patchouly);
p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [
Var.:
paciúlie s. f.] – Din
fr. patchouli.paciuli (Dicționar de neologisme, 1986)PACIÚLI s.f. Plantă erbacee labiată, originară din Extremul Orient, din care se extrage un parfum puternic. [Pron.
-ciu-li, var.
paciulie s.f. / < fr.
patchouli].
paciuli (Marele dicționar de neologisme, 2000)PACIÚLI s. f. inv. plantă erbacee tropicală din familia labiatelor, din ale cărei frunze se extrage un ulei eteric, folosit în parfumerie. (< fr.
patchouli)
paciuli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)paciulí (-íi), s. f. – Plantă (Pogostemon patchouli).
Fr. patchouli.paciuli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paciúli (plantă)
(-ciu-li) s. m.
paciuli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PACIÚLI s. m. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (
Pagostemon patchouly);
p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [
Var.:
paciúlie s. f.] — Din
fr. patchouli.