paisprezece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁISPREZECE num. card. Număr care ocupă în numărătoare locul dintre treisprezece și cincisprezece și se indică prin numărul 14 sau XIV. ◊ (Adjectival)
Paisprezece cărți. ◊ (Substantivat)
Se duceau paisprezece. ◊ (Cu valoare de
num. ord.)
Locul paisprezece. ◊ (Intră în componența
num. adverbial)
De paisprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența
num. distributiv)
Câte paisprezece (
lei). [
Var.:
pátrusprezece num. card.] –
Patru + spre + zece.paĭsprezece (Dicționaru limbii românești, 1939)páĭ-spre-zece num. Zece plus patru.
paisprezece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!páisprezece (pais-pre-/pai-spre-) num.;
14/XIVpaisprezece (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paisprezece num. patru plus zece. [
Pai, în loc de
patru, sub influența analogică a lui
treisprezece].
paisprezece (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁISPREZECE num. card. Număr care ocupă în numărătoare locul dintre treisprezece și cincisprezece și se indică prin cifra 14 sau XIV. ◊ (Adjectival)
Paisprezece cărți. (Substantivat)
Se duceau paisprezece. ◊ (Cu valoare de
num. ord.)
Locul paisprezece. ◊ (Intră în componența
num. adverbial)
De paisprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența
num. distributiv)
Câte paisprezece (lei). [
Var.:
pátrusprezece num. card.] —
Patru + spre + zece.