pătlăginiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTLĂGINÍU, -ÍE, pătlăginii, adj. (
Înv. și
pop.) Violet-închis, vânăt. – Din
tc. patlıcani.pătlăginiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pătlăginíu (
înv.,
pop.)
(pă-tlă-) adj. m.,
f. pătlăginíe; pl. m. și
f. pătlăginíipătlăginiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pătlăginiu a. de coloare vânătă:
încins cu un șal pătlăginiu FIL.
pătlăginiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pătlăginiŭ (vest) și
patlaginiŭ (est),
-íe adj. (turc.
patlycany saŭ d.
pătlăgeană). De coloarea [!] patlagineĭ, vînăt. V.
stinjiniŭ, conablŭ, sanghin.