ozona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OZONÁ, ozonez, vb. I.
Tranz. (Rar) A ozoniza. – Din
fr. ozoner.ozona (Dicționar de neologisme, 1986)OZONÁ vb. I. tr. (
Rar) A ozoniza. [< fr.
ozoner].
ozona (Marele dicționar de neologisme, 2000)OZONÁ vb. tr. a ozoniza. (< fr.
ozoner)
ozona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ozoná (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
ozoneázăozonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ozonà v. a transforma oxigenul în ozon.