oxiton (Dicționar de neologisme, 1986)OXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) accentuat pe ultima silabă. [< fr.
oxyton, cf. gr.
oxytonos <
oxys – ascuțit.
tonos – accent].
oxiton (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) accentuat pe ultima silabă. (< fr.
oxyton)
oxiton (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe ultima silabă. –
Fr. oxyton (<
gr.).
oxiton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!oxitón1 adj. m.;
f. oxitónă, pl. oxitóneoxiton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxitón2 s. n.,
pl. oxitóne