osuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSÚȚ, osuțe, s. n. (
Pop.) Oscior. –
Os +
suf. -uț.osuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osúț (rar)
s. n.,
pl. osúțe