osuar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSUÁR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări.
2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [
Pr.:
-su-ar. –
Var.:
osuáriu s. n.] – Din
fr. ossuaire, lat. ossuarium.osuar (Dicționar de neologisme, 1986)OSUÁR s.n. v.
osuariu.
osuar (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSUÁR s. n. 1. monument funerar în care se păstrează osemintele celor decedați. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). (< fr.
ossuaire, lat.
ossuarium)
osuar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osuár (-su-ar) s. n.,
pl. osuáre