osuariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSUÁRIU s. n. v. osuar.osuariu (Dicționar de neologisme, 1986)OSUÁRIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). [Pron.
-su-a-riu, var.
osuar s.n. / < lat.
ossuarium, cf. fr.
ossuaire].
osuariŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*osuáriŭ n. (lat.
ossuarium). Locu unde se adună oasele într´un cimitir (gropniță) orĭ într´un cîmp de bătălie.