ostropăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț.ostropăț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ostropắț (-țuri), s. n. – (
Mold.) Fel de mîncare din carne de pasăre sau de vînat cu sos picant cu oțet și usturoi. –
Var. (
Munt.)
ostropel. Comp. din
sl. ostro- „picant, înțepător”, cu
bg.,
sb. pečeno „friptură”, pentru
comp.,
cf. bg. ostrovrăh „ascuțit la vîrf”,
ostroglav „cu cap ascuțit” etc.
Cf. Cihac, II, 232 (după Tiktin, din
ostrop ‹
sl. ostru și
sl. drobu „potroace”; după Scriban, din
sl. *
ostropici).
ostropăț (Dicționaru limbii românești, 1939)ostropắț (est) n., pl.
ețe și
ățurĭ, și
ostropĭél (vest) n., pl.
e (vsl.
*ostropĭcĭ, d.
ostrŭ, ascuțit, aspru, acru; sîrb.
ostika, oțet). Mîncare de puĭ cu sos de oțet, usturoĭ și făină.
ostropăț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostropăț (ostropel) n. tocană de miel cu usturoiu:
avusesem poftă să mănânc un ostropăț AL. [Origină necunoscută].