ostiolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTIÓLĂ, ostiole, s. f. (
Bot.) Orificiu în țesuturile epidermice ale plantelor care permite efectuarea schimburilor de gaze dintre spațiile intercelulare din frunze sau din tulpinile verzi și atmosferă. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. ostiole, lat. ostiolum.ostiolă (Dicționar de neologisme, 1986)OSTIÓLĂ s.f. 1. (
Bot.) Orificiu microscopic la frunze prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera.
2. (
Geol.) Revărsare de materie semilichidă formând mușuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheț peren. [Pron.
-ti-o-. / < fr.
ostiole, cf. lat.
ostiolum].
ostiolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTIÓLĂ s. f. 1. orificiu microscopic la frunze, prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. revărsare de materie semilichidă formând mușuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheț peren. (< fr.
ostiole, lat.
ostiolum)
ostiolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostiólă (-ti-o-) s. f.,
g.-d. art. ostiólei; pl. ostióle