osteoporoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTEOPORÓZĂ, osteoporoze, s. f. Stare patologică caracterizată prin rarefierea oaselor. [
Pr.:
-te-o-] – Din
fr. ostéoporose.osteoporoză (Dicționar de neologisme, 1986)OSTEOPORÓZĂ s.f. (
Biol.) Atrofie a masei osoase cu mărirea cavităților medulare. [< fr.
ostéoporose, cf. gr.
osteon – os,
poros – por].
osteoporoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTEOPORÓZĂ s. f. rarefiere, fără decalcifiere, a țesutului osos, prin mărirea spațiilor medulare. (< fr.
ostéoporose)
osteoporoză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OSTEOPORÓZĂ (‹
fr.; {s}
osteo- +
gr. poros „por, canal”)
s. f. Leziune osoasă caracterizată prin subțiere și rarefiere a oaselor, cu formarea unor cavități de diverse dimensiuni, ca urmare a dilatării canaliculelor osoase. Localizată sau difuză,
o. apare în diferite boli endocrine, în urma unei imobilizări îndelungate, a unor traumatisme sau la vârste înaintate.
osteoporoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osteoporóză (-te-o-) s. f.,
g.-d. art. osteoporózei; pl. osteoporóze