ospeție - explicat in DEX

ospeție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSPEȚÍE, (2) ospeții, s. f. 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (Rar) Ospăț. – Oaspete + suf. -ie.

ospeție (Dicționaru limbii românești, 1939)
ospețíe f. Ospătare (primire de oasăețĭ). Calitatea de oaspete. V. musafirlîc.

ospeție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ospețíe (pop.) s. f., art. ospețía, g.-d. art. ospețíei; (ospețe) pl. ospețíi, art. ospețíile

ospeție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ospeție f. ospitalitate: unde dulcea ospeție îl întâmpină zâmbind AL.