ospecior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OSPECIÓR,ospeciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui oaspete. – Oaspete + suf. -ior.
ospecior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ospeciór (pop.) s. m., pl. ospecióri