ospețime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSPEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de oaspeți. –
Oaspete +
suf. -ime.ospețime (Dicționaru limbii românești, 1939)ospețíme f.
P. P. Mulțime de oaspețĭ.
ospețime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ospețíme (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. ospețímii