osmanlâu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSMANLẤU, -IE, osmanlâi, s. m. și
f.,
adj. (
Înv.)
1. S. m. și
f. Turc.
2. Adj. Turcesc. – Din
tc. osmanli.osmanlâu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osmanlâu / osmanlíu (înv.) adj. m., s. m., f.
osmanlâie / osmanlíe; pl. m. și f.
osmanlâi / osmanlíi