osișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSIȘÓR, osișoare, s. n. Oscior. –
Os +
suf. -ișor.osișor (Dicționaru limbii românești, 1939)osișór și
osușór n., pl.
oare. Os mic. Os dela [!] chișița caluluĭ.
osișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osișór (rar)
s. n.,
pl. osișoáreosișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)osișor n. os la chișița calului.