osifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSIFICÁ, pers. 3
osifică, vb. I.
Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului. – După
fr. ossifier.osifica (Dicționar de neologisme, 1986)OSIFICÁ vb. I. refl. A se transforma în os; a căpăta structură osoasă. [P.i. 3
osífică. / cf. fr.
ossifier].
osifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSIFICÁ vb. refl. a se transforma în os; a căpăta structură osoasă. (după fr.
ossifier)
osifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!osificá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se osíficăosificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)osificà v. a (se) transforma în oase.