osificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSIFICÁRE, osificări, s. f. Faptul de
a se osifica; osteogeneză, osificație. –
V. osifica.osificare (Dicționar de neologisme, 1986)OSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a se osifica și rezultatul ei; osteogeneză; osificație. [<
osifica].
osificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osificáre s. f.,
g.-d. art. osificắrii; pl. osificắri