orzoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie
(Hordeum distichon). ◊ Compus:
orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui
(Vallisneria spiralis). –
Orz +
suf. -oaică.orzoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orzoáică s. f.,
g.-d. art. orzoáiceiorzoaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orzoaică f.
1. orz cu două sau cu șase rânduri;
2. orzișor pentru supă.
orzoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)orzoáĭcă (
oaĭ o silabă) f., pl.
e (d.
orz). Un fel de orz cu boabe maĭ marĭ și cu doŭă rîndurĭ de boabe în spic.