orzoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie
(Hordeum distichon). ◊ Compus:
orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui
(Vallisneria spiralis). –
Orz +
suf. -oaică.