orbecăi - explicat in DEX

orbecăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORBECĂÍ, orbecăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul²) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbécăi. – Var.: orbăcăí vb. IV.] – Orbeca + suf. -ăi.

orbecăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!orbecăí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. orbécăie/orbecăiéște, imperf. 3 sg. orbecăiá; conj. prez. 3 să orbécăie/să orbecăiáscă