orânduială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊
Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊
Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau
a pune orânduială = a orândui.
2. (
Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (
concr.) act care conține o hotărâre.
3. Orânduire socială. [
Pr.:
-du-ia-] –
Orândui +
suf. -eală.