oploși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV.
1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși.
2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. –
Et. nec.oploși (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oploșí (oploșésc, oploșít), vb. –
1. A adăposti, a găzdui, a apăra, a proteja. –
2. (
Vb. refl.) A se refugia, a se ascunde. Origine incertă, dar sigur
sl. Pare a fi o simplă
var. a lui
obloji „a bandaja, a pansa”, din
sb. obložiti „a acoperi”, caz în care
a se oploși ar însemna „a se acoperi, a se adăposti”. Totuși, Cihac, II, 229 preferă să se pornească de la
sl. oplotiti, oploštą „a împleti”,
oplotu „gard”; și Tiktin, de la
sl. plochu „cîmpie” sau de la
sl. pluchu „șobolan de cîmp”, ținînd cont de dificultățile evidente. –
Der. oploșeală, s. f. (adăpost, apărare).
oploși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oploșí (a ~) (
pop.)
(o-plo-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. oploșésc, imperf. 3
sg. oploșeá; conj. prez. 3
să oploșeáscăoploșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oploșì v. Mold.
1. a adăposti:
orice venetic este oploșit în țara asta CR.;
2. a căuta un adăpost, a se refugia:
sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor CR. [Slav. OPLOȘTÕ, a îngrădi].