oplean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din
bg. opljan.oplean (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)opléan, opléne, s.n. (pop.)
1. traversă în care e fixată talpa saniei; scaun.
2. numele unor părți ale carului; talpa războiului de țesut.
oplean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)opleán (opléne), s. n. – Fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susține tălpile saniei; scaun, slai. –
Var. opleană. Sb.,
slov.,
ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin).
Cf. pleană, s. f. (
Bucov., pană, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi același cuvînt, poate încrucișat cu
peană „ic”.
oplean (Dicționaru limbii românești, 1939)opleán n., pl.
ene și (Mold.)
opleánă f., pl.
ene (sîrb. ceh.
oplen, rut.
opleno, oplin, a. î.). Traversă în care e înțepenită talpa săniiĭ de lemn. (Sînt doŭă oplene, perpendiculare pe cele doŭă tălpĭ).
Fig. Mi s´a pus o opleană în gît, simt o dificultate la înghițit. V.
slaĭ.oplean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opleán (o-plean) s. n.,
pl. opléneoplean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oplean n. cele două lemne transversale cari împreună erau talpa săniei. [Ceh OPLEN].