operativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient.
2. Privitor la acțiuni, de acțiune. – Din
fr. opératif.operativ (Dicționar de neologisme, 1986)OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acționează repede; expeditiv, activ; eficace.
2. Referitor la diverse operații. [Cf. fr.
opératif].
operativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPERATÍV, -Ă I.
adj. 1. care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operații. II. s. m. cel care lucrează la contrainformații. (< fr.
opératif)
operativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*operatív adj. Relativ la operațiunĭ (militare):
ordin operativ.operativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)operatív adj. m.,
pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve