opacină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (
Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [
Pl. și:
opacine] – Din
ucr. opačyna.opacină (Dicționaru limbii românești, 1939)opácină f., pl.
opăcinĭ (vsl.
opačina, pedică [!], adică „vîslă opritoare”. V.
opac 1 și
2).
Dun. (Munt. Mold.) Vîslă (lopată scurtă și lată de mînat orĭ de oprit luntrea) saŭ lopată (ramă) în general:
a trage la opăcinĭ. – La Teod. P. P., 310 și 562
opăcĭ (decĭ sing.
opacă), în gura unuĭ lăutar. V.
bobaĭcă.opacină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opácină (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. opắcinii; pl. opắciniopacină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opacină f. vâslă (se aude în Ialomița). [Rut. OPAČINA, lit. vâslă dinapoi].