ondulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONDULÁȚIE, ondulații, s. f. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. ◊ Operație de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (
Concr.) Buclă, cută. – Din
fr. ondulation, it. ondulazione.ondulație (Dicționar de neologisme, 1986)ONDULÁȚIE s.f. 1. Mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare.
2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [Gen.
-iei. / var.
ondulațiune s.f. / cf. fr.
ondulation, it.
ondulazione].
ondulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONDULÁȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr.
ondulation, it.
ondulazione)
ondulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)onduláție (-ți-e) s. f.,
art. onduláția (-ți-a), g.-d. art. onduláției; pl. onduláții, art. onduláțiile (-ți-i-)