ondula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONDULÁ, ondulez, vb. I.
1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca udele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui.
2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații.
3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊
Refl. S-a ondulat singură. [
Var.: (
pop.)
undulá vb. I.] – Din
fr. onduler.ondula (Dicționar de neologisme, 1986)ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui.
2. tr. A încreți părul. [Var.
undula vb. I. / < fr.
onduler].
ondula (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONDULÁ vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr.
onduler)
ondula (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile.
ondula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ondulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
onduleáză