ombilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMBILÍC, ombilicuri, s. n. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; buric. – Din
fr. ombilic.ombilic (Dicționar de neologisme, 1986)OMBILÍC s.n. Organ prin care fătul este legat de corpul mamei; (
pop.) buric. [< fr.
ombilic, cf. lat.
umbilicus].
ombilic (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMBILÍC s. n. 1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric. ◊ cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical. 2. umbon. 3. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui ghețar, limitată în aval de contrapantă. (< fr.
ombilic, lat.
umbilicus)
ombilic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ombilíc s. n.,
pl. ombilícuri