oman (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)omán (-ni), s. m. – Iarbă-mare (Inula Helenium). –
Var. homan. Bg.,
sb.,
slov.,
pol. oman (Tiktin; Conev 47).
oman (Dicționaru limbii românești, 1939)omán m. (sîrb. bg. pol.
oman).
Vest. Ĭarbă mare. – În Olt.
homan.oman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oman n.
Bot. iarbă-mare (în Banat și Oltenia). [Serb. OMAN].
oman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Oman n.
1. regiune la S.-E. Arabiei;
2. (
Marea), partea Oceanului Indian între Arabia și Industan.