oloisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLOÍSĂ, oloise, s. f. (
Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase
(Sedum album și acrum, maximum, neglectum). –
Et. nec.oloisă (Dicționaru limbii românești, 1939)oloísă f., pl.
e (d.
oloĭ ?). Șerpariță, o plantă.
oloisă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oloísă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. oloísei; pl. oloíseoloisă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oloisă f. Mold. plantă grasă, totdeauna verde, cu florile galbene-aurii, ce crește pe locuri nisipoase și pietroase
(Sedum acre). [Tras. din
oloiu].