oligopot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și
f. Persoană care bea foarte puțin. – Din
fr. oligopote.oligopot (Dicționar de neologisme, 1986)OLIGOPÓT, -Ă s.m. și f. Persoană care bea foarte puțin. [< fr.
oligopote].
oligopot (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLIGOPÓT, -Ă s. m. f. cel care bea foarte puțin. (< fr.
oligopote)
oligopot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oligopót (
livr.)
s. m.,
pl. oligopóți