oligopol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din
fr. oligopole.oligopol (Dicționar de neologisme, 1986)OLIGOPÓL s.n. Formă de organizare a producției în care într-o ramură există numai câteva întreprinderi, care ar înlătura atât prețul, cât și profitul de monopol. [< fr.
oligopol].
oligopol (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLIGOPÓL s. n. formă de organizare a producției în care într-o ramură există numai câteva întreprinderi, care ar înlătura atât prețul, cât și profitul de monopol. (< fr.
oligopol)
oligopol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OLIGOPÓL (‹
fr. {i}; {s}
oligo- +
gr. polein „a vinde”)
s. n. Formă de piață cu concurență imperfectă din țările cu economie de piață dezvoltată, pe care operează câtevs firme concurente, ce dețin segmente importante din oferta totală a unui bun economic într-un domeniu de activitate. Este forma de piață dominantă pentru producerea bunurilor de consum de folosință îndelungată și a unor materii prime (produse petroliere, oțel. aluminiu etc.).
oligopol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oligopól s. n.,
pl. oligopóluri