olicăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLICĂÍ vb. IV
v. olecăi.olicăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olicăì v. Mold. a se văita;
nu te mai olicăi atâta ! CR. [Cf. bulg. OLELEČA (serb. LELEKATI), a se tângui].