boală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boálă (-óli), s. f. –
1. Maladie, afecțiune, beteșug. –
2. Calamitate, dezastru. –
3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se folosește cu privire la animale, și uneori și la oameni.
Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich,
Slaw. Elem., 15),
cf. sb. bol(a) „boală”,
rus. bolĭ „durere”.
Cf. boli și
bolnav; bală.