olfactometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (
Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din
fr. olfactomètre.olfactometru (Dicționar de neologisme, 1986)OLFACTOMÉTRU s.n. Aparat pentru aprecierea acuității olfactive. [< fr.
olfactomètre, cf. lat.
olfactus – miros, gr.
metron – măsură].
olfactometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLFACTOMÉTRU s. n. aparat folosit în olfactometrie. (< fr.
olfactomètre)