olfactiv - explicat in DEX

olfactiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

olfactiv (Dicționar de neologisme, 1986)
OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros].

olfactiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OLFACTÍV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif)

olfactiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*olfactív, -ă adj. (d. lat. ol-fácere, ol-factum, a mirosi [v. tr.], din răd. ol, care se preface în od în odoratus, odorat). Relativ la miros: simțu, nervu olfactiv.

olfactiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
olfactiv a. ce ține de odorat: nerv olfactiv.