olecuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLECÚȚĂ adv. Diminutiv al lui
oleacă; puțin de tot, olecuțică, olecușoară. –
Oleacă +
suf. -uță.olecuță (Dicționaru limbii românești, 1939)olecúță, V.
lecuță.olecuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olecúță (
pop.)
adv.