olecaire - explicat in DEX



olecăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

Alte cuvinte din DEX

OLECAI OLEATA OLEAT « »OLECSOARA OLECUSOARA OLECUTA