olastiseală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))OLASTISEÁLĂ, olastiseli, s. f. (
Înv. și
reg.) Dezmierdare, mângâiere. – Din
olastisi +
suf. -eală.olastiseală (Dicționaru limbii românești, 1939)olastiseálă f., pl.
elĭ (rus.
u-lástitĭ, a linguși).
Munt. Pop. Lingușire.
olastiseală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olastiseală f. lingușire (în basmele muntene):
cu fel de fel de olastiseli POP. [Origină necunoscută].