olanda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Olánda (stat) s. propriu
f., g.-d.
Olándeiolanda (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Olanda f. numele regatului Țărilor-de-Jos, pe Marea Nordului cu 7½ mil. loc. și cu orașele capitale
Amsterdam și
Haga. Regiune șeasă, joasă și apărată de inundație prin diguri ridicate de harnicii săi locuitori. Țară bogată prin industria-i maritimă și coloniile prospere.