olan - explicat in DEX

olan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OLÁN¹, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în țările românești. – Et. nec. Cf. Olan[da].

olan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

olan (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) olán m. (turc. oghlan. V. icĭoglan, ulan). Fc. Flăcăŭ robust.

olan (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) olán n., pl. e (d. oală). Tub scurt de lut ars care servește la făcut stîlpĭ la sobe și conducte de apă. Țiglă, oală, placă curbă de lut ars cu care se acopere [!] casele. (ȘI olană f., pl. e). V. tulă.

olan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
olán¹ (monedă) s. m., pl. oláni

olan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
olán² (piesă de argilă) s. n., pl. oláne

olan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
olan n. 1. canal, urloiu de cișmea; 2. țiglă de învelit case, sobe. [Tras din oală sau ol].