oițică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OIȚÍCĂ,oițici, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oiță + suf. -ică.
oițică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oițícă (pop.) (o-i-) s. f., g.-d. art. oițícii; pl. oițíci