oișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OIȘOÁRĂ,oișoare, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -ișoară.
oișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oișoáră (pop.) (o-i-) s. f., g.-d. art. oișoárei; pl. oișoáre