oglinjoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OGLINJOÁRĂ,oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară.
oglinjoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oglinjoáră(o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre