ogeac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OGEÁC, ogeacuri, s. n. V. hogeag.ogeac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ogeác,
ogeácuri, s.n. (înv.; pop.)
1. corp de armată (seimeni, arnăuți).
2. casă, familie, sălaș de țigani.
3. breaslă, colonie, partid.
4. horn, coș.
ogeac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ogeác (ogeácuri), s. n. –
1. Cămin, familie, ansamblu de persoane care trăiesc în casă. –
2. Corp, corporație, grupare. –
3. (
Mold.) Horn. –
4. (
Olt.) Vestibulul în care se află de obicei vatra. –
Var. (
Mold.)
hogeac, (h)ogeag. Mr. ugeache, megl. ogeac. Tc. ocak (Șeineanu, II, 276; Lokotsch 1587),
cf. ngr. οὐτσάκι,
alb.,
bg.,
sb. ogak.ogeacogeác (= hogeag) s. n., pl.
ogeacuri (ogece)ogeac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ogeac, ogeacuri s. n. 1. garsonieră; apartament de bloc.
2. cameră subînchiriată cu ora pentru întreținerea de relații sexuale.
ogeac (Dicționaru limbii românești, 1939)ogeác n., pl.
ogece și
ogeacurĭ (turc.
oğac, horn, casă, familie, corp de armată în timpu ĭenicerilor; ngr.
udzáki; bg. sîrb.
oğak, curte; rus.
očag, vatră. V.
orceag).
Vechĭ. Corp (de armată, de seĭmeni, de arnăuțĭ). Casă, familie, sălaș de Țiganĭ. Breaslă. Colonie (maĭ ales în Muntenia și Moldova). Partid:
candidat al ogeaculuĭ (Car.).
A lua la ogeac, a încorpora, a acapara.
Azĭ. Nord (
ogeac, hogeac și
hogeag). Horn, bageac.
Olt.? Camera în care e hornu:
cum deschid ușa caseĭ, daŭ de ogeac (Neam. Rom. 3, 43).
ogeac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ogeac n.
1. od. corp militar:
ogeacul neferilor; l’a luat la ogeac, a pus mâna pe el, l´a acaparat;
2. azi, Mold. coș de sobă:
s´aprinsese ogeacul dela bucătărie AL. [Turc. ODJAK, cămin, familie, corp militar].