ogarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. –
Ogar +
suf. -nic.ogarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ogárnic (rar)
adj. m.,
pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárniceogarnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ogarnic a. ce ține de ogar:
un cal de soiu ogarnic deprins a vâna ciute AL.