ofusca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFUSCÁ, ofuschez, vb. I.
Refl. (
Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din
fr. offusquer, it. offuscare.ofusca (Dicționar de neologisme, 1986)OFUSCÁ vb. I. refl. (
Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6
-chează. / < fr.
offusquer, it.
offuscare].
ofusca (Marele dicționar de neologisme, 2000)OFUSCÁ vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr.
offusquer, it.
offuscare)
ofusca (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ofuscá vb., ind. prez. pers. 1
ofuschez (rar
ofusc)
ofusca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ofuscá (a se ~ ) (
fam.)
vb. refl., ind.
prez. 3
se ofuscheázăofuscà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ofuscà v. a întuneca vederea sau lumina.