odontocie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. – Din
fr. odontocie.odontocie (Dicționar de neologisme, 1986)ODONTOCÍE s.f. Decalcifiere a dinților care provoacă sfărâmarea lor. [Gen.
-iei. / < fr.
odontocie, cf. gr.
odous – dinte,
okys – slab].
odontocie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ODONTOCÍE s. f. decalcifiere a dinților, care provoacă sfărâmarea lor. (< fr.
odontocie)
odontocie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odontocíe s. f.,
art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíileodontocie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. — Din
fr. odontocie.